Versuri de suflet

Infrigurare



Livada s-a incins in somn. Din genele-i de stufuri
strang lacrimi de vapaie:
licurici.
Pe coasta-n vreji de nouri
creste luna.
Mani tomnatice intinde noaptea spre tine
si din spuma de lumin-a licuricilor verzui
ti-adun in inima surasul.
Gura ta e strugure-nghetat.
Numai marginea subtire-a lunii
ar mai fi asa de rece
- de-as putea sa i-o sarut -
ca buza ta.
Imi esti aproape.
Prin noapte simt o palpaire de pleoape.

L.Blaga

Mihai Eminescu -
Şi Dacă...
Si daca ramuri bat în geam
Si se cutremur plopii,
E ca în minte sa te am
Si-ncet sa te apropii.

Si daca stele bat în lac
Adâncu-i luminându-l,
E ca durerea mea s-o-mpac
Înseninându-mi gândul.

Si daca norii desi se duc
De iese-n luciu luna,
E ca aminte sa-mi aduc
De tine-ntotdeauna.

îmbrăţişază-mă în agonie
doar cu noaptea ta şi desfată-mă
în desfrânări târzii
să nu mai irosim adevărul în tăcere,
că frică mi-e să-mi zacă sufletul în cimitir de stele
frumoasa mea din noptile cu miros de tei ...



</FONT>

Creanga inimii

Când alte universuri mă cheamă sau le chem,
De-o nostalgie cruntă adânc oftez şi gem,

Căci ştiu atât de bine că din acelaşi lut
Şi trupul meu şi Calea Lactee s-au făcut,

Că din aceeaşi piatră cândva am scăpărat
Luceafărul de ziuă şi ochiul meu curat,

Şi nici măcar o clipă eu nu mă mir că pot
Să ţin pe creanga asta şi universul tot...

Îl port pe creaga asta întinsă uşurel,
Cum port lumina lumii în piatra de inel,

Şi pare universul imens şi uimitor,
Adeseori ca bucla iubitei de uşor,

Şi-l simt pân' la durere şi imn, adese, când
Cumplit mi se apasă pe creanga lăcrămând.

Eusebiu Camilar (1910-1965)