Vibraţii de suflet pentru suflet

Ce e amorul? E un lung
Prilej pentru durere,
Caci mii de lacrimi nu-i ajung
Si tot mai multe cere.

De-un semn in treacat de la ea
El sufletul ti-l leaga,
Incit sa n-o mai poti uita
Viata ta intreaga.

Dar inca de te-asteapta-n prag
In umbra de unghere,
De se-ntilneste drag cu drag
Cum inima ta cere:

Dispar si cerul si pamant
Si pieptul tau se bate,
Si totu-atirna de-un cuvint
Soptit pe jumatate.

Te urmareste saptamini
Un pas facut alene,
O dulce stringere de mini,
Un tremurat de gene.

Te urmaresc luminatori
Ca soarele si luna,
Si peste zi de-atitea ori
Si noaptea totdeauna.

Caci scris a fost ca viata ta
De doru-i sa nu-ncapa,
Caci te-a cuprins asemenea
Lianelor din apa.

Autor: Mihai Eminescu

Vibrează iar sufletul, ușor se răsfiră,
Se-aruncă în valuri, se rupe din tină,
Îmi tremură pana cu versul ce plouă
Și saltă cuvintele-n picuri de rouă.


Palpită iar cugetul în roiuri, în roiuri,
M-acoper-o ceață de vise în sloiuri
Și spumegă-creierul gânduri de tine,
Uimesc oceanul cu dorul ce vine.


Oscilă-i privirea, aleargă prin luncă,
Cu raza ei verde ar vrea să te-ajungă
Se-ncinge-nalt cerul de aprigă rugă,
Pe-o clipă, pe-o oră ar vrea să te-aducă.


O lacrimă doarme cuminte, săracă,
Pitită-n culcușul de gene, buimacă,
Pândește șireată iar culmea nălțării,
Să-și nască izvorul din clipa plăcerii.


Vibrații de suflet, vibrații de gânduri,
Se zbuciumă game, tresaltă în rânduri,
Mă ning lungi troiene-n acorduri senine…
Deșteaptă mi-e lira… cânt dorul de tine…

Maria Botnaru